Bisericile Apusenilor - Bucium Poieni


M-am mai gândit. Bisericile Apusenilor sunt speciale printr-un har anume, un fel de înduhovnicire pe care nu mi se cuvine mie a-l cerceta...
Poate sunt rugăciunile tuturor celor cu viaţă simplă şi curată ce dorm somnul de veci în frumoasele cimitire ce le înconjură... Poate gândurile şi ruga părinţilor sihaştri de care nu ştim...



Dintre toate bisericile Apusenilor, poate cea mai aproape sufletului meu e biserica din Bucium Poieni. „Buciumanii care au plecat şi trăiesc departe spun mereu ce dor le e de bolta albastră a bisericii lor”,
mi-a povestit cu cinci ani în urmă părintele Eugen Cândea.
Şi au de ce să fie mândri. Veche de pe la 1714, dacă ţin bine minte, biserica este una din cele mai vechi biserici de piatră din zonă, şi totodată printre cele mai mari, pentru că poienarii erau oameni cu stare şi cu multă credinţă, ca toţi moţii. 



Acum sunt şi eu departe, şi mi-e dor de bolta albastră a bisericii, de crucile cu îngeri care despart stranele femeilor de ale bărbaţilor, de chipul lui Horea şi al lui Avram Iancu pictate în pridvor, şi mai ales de buciumanii adunaţi la sărbătoare, falnici în portul lor cum i-am văzut acum trei ani, de Rusalii...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu