POVEŞTILE DE TAINĂ ALE APUSENILOR - ECHIPA ŞI FILMELE

de ce POVEŞTI ?
Pentru că vreme de mii de ani poveştile au fost principalul divertisment, dar şi principala modalitate de transmitere a moştenirii culturale de la o generaţie la alta.
Pentru că tuturor ne place să ascultăm poveşti.

de ce DE TAINĂ ?
Pentru că aşa le-am aflat: povestite în şoaptă la gura sobei,
de o generaţie care pleacă...

de ce DIN APUSENI ?
Nu pentru imensa importanţă a acestei regiuni în naşterea neamului românesc şi a culturii sale populare, în supravieţuirea identităţii sale naţionale, şi nici pentru că aici ar fi mai multe poveşti decât altundeva.
Ci pentru că aici această moştenire culturală a supravieţuit până în veacul al douăzeci şi unulea, constituindu-se într-un mod de viaţă tradiţional şi definind una dintre puţinele destinaţii turistice cu adevărat atractive ale României, pentru că aici oamenii vin să regăsească un lucru de mult pierdut – o civilizaţie rurală autentică,
Pentru că aici mai sunt poveşti.

*

Aşa a fost concepută această serie documentară, menită să dezvăluie adevăruri fundamentale despre noi înşine şi identitatea noastră, pornind de la poveşti simple, aparent de interes restrâns, povestite molcom, la gura sobei.

De-a lungul a şapte ani, conjugând talentul şi dăruirea unei echipe
pline de pasiune, efortul financiar al televiziunii publice şi resursele inepuizabile de poveşti pe care le oferă patrimoniul istoric şi cultural fără pereche al Munţilor Apuseni, am oferit publicului românesc mai multe serii
de filme documentare.

*

Scenariul şi regia  CRISTINA OANCEA

Director de imagine ION CRISTODULO

Montajul MIOARA MAFTEI

Coloana Sonoră EUGENIA GRIGORE

Ilustraţia muzicală TUDOR STĂNESCU (Pe drumuri romane în Ţara Moţilor,
                                                                Calea cea Îngustă,
                                                                Poveste de Crăciun,
                                                                Ovidiu Bârlea - un destin între două lumi,
                                                                Apuseni la Viitor, Dascăl la Buciumani,
                                                                Cele şapte biserici ale lui Mihăilă Grita)
                           CRINA BOLBOCEANU (Penelopa de la Munte, Apusul Aurarilor)


Producţia OCTAV LUNGU

*



FILME

PENELOPA DE LA MUNTE 
26 min

Premiul “Simpatia Publicului” la Festivalul Internaţional de Film Documentar CRONOGRAF de la Chişinău, 2008

http://www.trilulilu.ro/TVRCultural/2d1e9258a862f8?canal=tvr-cultural&emisiune=documentare-tvr-cultural 


O intalnire exceptionala la poala padurii, intr-o casa de lemn veche de doua veacuri. La gura sobei, intr-o zi de iarna, am auzit o poveste despre viata si moarte, aur si riscuri, valve si umbre, munte si asteptare, povestita cu zambetul pe buze de o batrana octogenara din Buciumanimea Apusenilor. O marturie unica despre obiceiuri si activitati care dispar odata cu veacul ce s-a incheiat.
Tanti Ievuţa Cosma din Bucium Poieni s-a mutat la Domnul în 6 mai 2009.









 



APUSUL AURARILOR
50 min


Comunităţi în pericol… istoria în pericol …peisaje în pericol … 
Am aflat pentru dumneavoastră PREŢUL AURULUI
Patrimoniu, tradiţie şi natură versus un proiect miner industrial, sau cele cinci milenii de istorie a mineritului aurifer în Apuseni ce se află dincolo de povestea Roşiei Montane.
Trei ani de documentare şi filmări într-una din regiunile cele mai frumoase şi mai primejduite ale Europei. 

Premiul pentru cel mai bun Scenariu la categoria Ecologie, Festivalul Internaţional de TV de la Bar, Muntenegru
Premiul de Imagine al APTR
Premiul de regie la Festivalul Internaţional ECO – Ecology and culture Ohrid 












PE DRUMURI ROMANE ÎN ŢARA MOŢILOR
26 min

Pornind de la un eveniment contemporan - Universitatea de vară organizată în Munţii Apuseni de Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie în 2009 - filmul merge pe urmele unor foarte tineri cercetători, şi ale celor ce-i îndrumă către identificarea tronsoanelor conservate din căile de comunicaţie ce au străbătut cu două mii de ani în urmă munţii, de la Turda la Roşia Montană, de la Bucium la Zlatna, de la Abrud la Geoagiu. O pagină de istorie, o lecţie de arheologie, o privire îndrăzneaţă către potenţialul de valorificare ulterioară a acestor obiective de patrimoniu de interes european.

TĂCEREA AURULUI
26 min
Premiul de regie la Festivalul Internaţional “Toamna la Voroneţ”

O scurtă incursiune în istoria foarte lungă a mineritului de aur în Munţii Apuseni, şi o întâlnire cu ultimii supravieţuitori ai unei epoci aflate sub semnul metalului blestemat.
"Să vă ferească Dumnezeu să mai ajungeţi să mai trăiţi din aur !" - concluzionează profesorul MAcavei, evocând vorbele măicuţei sale nonagenare.

CALEA CEA ÎNGUSTĂ
26 min

Povestea unei familii tinere cu un destin mai puţin obişnuit, sau ce înseamnă să fii la începutul mileniului trei preot într-un sat de munte şi tată a trei copii.

POVESTE DE CRĂCIUN
26 min

Comuna Mărişel este una dintre cele mai întionse ale României, dar şi una din cele ce se situează la cea mai mare înălţime, peste 1300 de m. În preajma Crăciunului, această lume aparte prinde viaţă, pentru că aici s-a păstrat ca acum câteva mii de ani Colindatul Junilor.

OVIDIU BÂRLEA – UN DESTIN ÎNTRE DOUĂ LUMI
2 x 26 min sau varianta de 48 min

Un mare om de cultură şi o personalitate de exemplară integritate şi forţă, în vremuri foarte dificile, etnologul Ovidiu Bârlea era originar din Munţii Apuseni, trăgându-se după mamă din Bucium şi după tată din Mogoş. Pe cumpăna ce desparte cele două sate, am cercetat acest destin exemplar, forjat la hotarul dintre două lumi, lumea agro-pastorală a platoului Trascăului şi lumea aspră a aurarilor. Povestea unei vieţi, a unei poere uriaşe, dar şi a unei formidabile intuiţii a primejdiilor ce îi ameninţau încă de pe atunci lumea de origine...

DASCĂL LA BUCIUMANI
26 min

Un om. O alegere. O viaţă pusă în slujba comunităţii tale. Sau cum se vede satul, când satul întreg  ţi-a trecut prin clasă, iar tu ai devenit pentru toţi, copii după părinţi, mai mult decât un profesor de română - un părinte.

CELE 7 BISERICI ALE LUI MIHĂILĂ GRITTA
2 x 26 min sau varianta de 43 min

Pornind de la o legendă a aurului, o poveste cu vâlve, am identificat un donator misterios, o generoasă danie, şapte biserici şi şapte şcoli în şapte sate din Apuseni, şi fără să vrem am ajuns pe urmele unei drame cu profunde implicaţii religioase şi naţionale asupra românilor din Ardeal.

APUSENI LA VIITOR
50 min sau 2 x 25 min

 Premiul pentru cel mai bun documentar la secţiunea CadRO, Festivalul Internaţional de Film Documentar CRONOGRAF de la Chişinău, 2010
Premiul de imagine la Festivalul Internaţional ECO – Ecology and culture Ohrid, Premiul Special al juriului la Festivalul Balcanic de TV pentru copii şi tineret ArtAmfora de la Bansko.


Muntii Apuseni. Una dintre regiunile cele mai frumoase si totodata mai neglijate ale Europei. Trecerea timpului, lipsa unei politici coerente de dezvoltare rurala si a unor proiecte economice sustenabile, fac satele Apusenilor, depozitare de traditii milenare, sa se pustiasca. Ca in toate satele tarii, primii care pleaca sunt tinerii.
Acest film este povestea a trei dintre tinerii care, prin demersul lor cotidian, nu lasa Apusenii sa moara. Vietile lor isi urmeaza cursul contemporan, dar legatura ancestrala cu zona lor de origine, cu lumea Apusenilor, este prezenta in alegerile lor, constiente si indraznete.
La data filmarilor, in 2008, aveau intre 18 si 20 de ani.
Razvan Rosu era elev de liceu la Satu Mare. Plecand pe urmele strabunicului sau, originar din Marisel, jud. Cluj, Razvan descopera o lume vie si puternica, si incepe sa culeaga folclor. Cu talent si nemarginita rabdare, descopera variante ale vechilor balade si in jurul lui se incropeste un mic grup de tineri, prezenti pe scene din tara si chiar din comunitatile romanesti de peste granita. Azi e student la Cluj, la Etnologie, doua carti i-au fost deja publicate.

Bianca a pornit dintr-un sat de aurari din judetul Alba. Desi a crescut si a invatat intr-un sat, a avut parte de dascali minunati si pregatirea ei i-a permis o ascensiune universitara la Cluj, pastrand totodata nestirbita afectiunea si intelegerea pentru valorile lumii din care provine. Cu maturitate si intelegere, ea traieste la momentul filmarilor prima drama a dezradacinarii.
Octavia a terminat la Deva liceul pedagogic. Primul ei post de invatatoare a fost in satul Ursici, comuna Bosorod. Singurul sat neelectrificat din judetul Hunedoara. O copila de 19 ani infrunta iarna intr-un sat risipit, unde doarme in casuta de barne care se numeste scoala, si isi aduce apa de la un izvor aflat la 400 m departare, de dragul celor 4 elevi ai ei. Astazi Octavia nu mai e in invatamant.



La trei ani dupa filmari, documentarul ne pune probleme serioase asupra responsabilitatii pe care societatea o are fata de tinerii sai si de entuziasmul lor.