În continuarea călătoriei. Sau din nou la Mănăstirea Râmeţi.


Îmi urmez călătoria începută cu câteva zile în urmă printre amintiri şi fotografii. Ce altceva să faci când afară e iarnă cenuşie şi fără zăpadă, şi mie mi-e dor de nămeţii Apusenilor ?...
Sigur, ar fi o opţiune să scriu câte ceva despre oraşul meu cenuşiu, dar...

Să coborâm mai bine pe apa lacomă a Râmeţiului până în Valea Mânăstirii, unde se cuibăreşte de opt veacuri o comoară de credinţă şi nădejde : Mănăstirea Râmeţi.
Istoria ei de luptă şi rezistenţă nu te lasă să intuieşti ce senină pace şi smerită frumuseţe s-a ridicat în acest loc aspru şi sărac, binecuvântat cu har.

Cheile Mănăstirii
Opt veacuri de iubire
Noiembrie...
Smeritele, binecuvântatele mâini harnice...
Biserica nouă, cu hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, zidită între 1982 şi 1992

Un comentariu: