AMINTIRI DIN APUSENI

AMINTIRI DIN APUSENI

Translate

O oaie, două oi...

De câtăva vreme încoace mă tot uit în jur, la vecini mai apropiați și mai îndepărtați, și urmăresc ce se întâmplă - sau ce s-a întâmplat - cu satul, în diferitele țări ale Europei, acceptate ca având o ruralitate însemnată. Satul nu e un loc, nu e o mână de oameni... satul e un mod de viață, și un tip de relație într-o comunitate, și acestea sunt bune foarte, și pe cale de dispariție.
Am privit, am citit... Nu pot să spun că știu cum stau lucrurile, dar un lucru e cert : acolo unde mai există, satul și tipul de civilizație asociat lui este încurajat de stat (și prin asta înțeleg autoritatea centrală, fie legislativ, guvern, etc.) și niciodată, absolut niciodată, sabotat...

Zilele din urmă au trezit, inevitabil, picătura de sânge din Mărginimea Sibiului cu care mă pot lăuda...
Și eu care mă bucuram că s-au înmulțit, față de acum zece ani când m-am mirat eu de lipsa lor, oile pe versanții domoli ai Apusenilor...
Cu drag și respect, așadar, azi împărtășesc cu voi poze cu oi. Și bucuria imensă că, numărându-le molcom, o oaie... două oi... vreme de atâtea mii de ani ...neamul meu NU a adormit. Dimpotrivă...








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu