La vremea Corindelor...

Da, e departe. Vreo 550 de kilometri.
Un drum de o zi de iarnă, cenușie și scurtă...

Și pe dată ce drumul urca prin pădurea de brad, trecând de lacul Tarnița, și nici brumă de zăpadă nu se ghicea, mă gândeam că nici iarna nu mai e ce-a fost...
Abia târziu, când aproape ajunsesem, apăru ceața, ca o făgăduință timidă, și pe jos printre trunchiurile copacilor se ghicea un voal discret de zăpadă...
Și timpul era atât de scurt, și noi n-aveam vreme să așteptăm iarna...

Iarna, am adus-o cu noi.
În zori, Mărișelul plutea în vârtejul de zăpadă, ca în miezul unei fermecate călătorii în timp, și în următoarele două zile aveam să fim martori la dansul halucinant al fulgilor și al tuturor Crăciunurilor care au fost, de la începutul vremii și până azi.

Ce să povestesc mai întâi din cele două, doar două zile petrecute în munți, la vremea colindelor ?

Bucuria de a afla prieteni vechi și povești noi ? De a revedea chipurile dragi peste care șase ani n-au lăsat urme ? De a asculta colinzi din vremea când timpul abia prindea contur, și când ”... Moș era, și-n vremea lor, Bătrânul Moș Crăciun ” ?... De a vedea o nouă generație de colindători de la Mărișel crescând pe băncile școlii, sub iubitoare și pricepută îndrumare ?

M-am simțit binecuvântată cu iubirea și încrederea unei comunități vii și puternice, am primit în dar o fărâmă din bucuria lor, cu care mi-am încălzit inima și pe care am dus-o cu mine, ca provizie de bucurie pentru zilele ce vor veni.

 

Ar mai fi ceva de adăugat.
Multă dragoste și recunoștință pentru cei ce ne-au primit în pacea și bucuria sărbătorilor lor, și încă și mai multă pentru colegii mei, care au filmat un material fantastic în condiții extreme ...

N-am stat destul ca să vedem splendoarea primei zăpezi bătute de soare...
Când a încetat și ninsoarea, și ploaia, și cea de-a doua ninsoare, eram deja departe, în cotidianul cenușiu de la șes.

Aici mai e mult până la Crăciun, între mine și Sfintele Sărbători ale Nașterii Domnului se află zilele dragi și înfricoșătoare în același timp în care trebuie să se construiască, în montaj, povestea pe care o veți vedea sâmbăta viitoare, la Rezistența prin Cultură.
O poveste complicată în care se împletesc frumusețea Crăciunului românesc dintotdeauna, și istoria tristă și aproape necunoscută a unor tineri care și-au cerut, cu aproape o jumătate de veac în urmă, Crăciunul înapoi.