Totuși, în ziua aceea noroasă de iunie cele două stânci gemene, una acoperită și alta cheală de pădure, se vedeau limpezi la cele două extremități ale unei imense pajiști, veghind intrarea în Bucium Șasa...
De atunci, Domnul m-a binecuvântat în fiecare dată, indiferent de anotimp, să le pot vedea senine, uneori însorite, la fiecare revenire a mea în Apuseni. Și de fiecare dată cei doi străjeri imenși de bazalt mi-au dat încredere că voi reveni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu