La ziua Roşiei Montane

Uite, ca mâine e 6 februarie din nou, şi venerabila doamnă împlineşte 1883 de ani de când a fost atestată documentar.
Uită cele câteva riduri de pe chipul ei - cuibărită între văi şi încolăcită la poalele Cârnicului, e plină de farmec şi vai ! - prea atrăgătoare.
Ca orice seducătoare doamnă, mai atrage uneori  - ah... şi pretendenţi nedoriţi, cam derbedei de moravuri şi neserioşi în intenţii, dar se pare că reuşeşte să-i ţină la distanţă, cu ajutorul prietenilor vechi, care vin s-o serbeze de ziua ei ...


http://ziuarosieimontane.wordpress.com/2014-2/bucuresti/

Le e datoare cu o petrecere de astă toamnă, când de dragul ei au dansat mai multe duminici ...

... asta, în oraşul meu. Nu trebuie să mergi departe : aproape sigur că se ţine o sărbătoare în preajma ta.

Anul acesta are, draga  bătrână doamnă, un motiv în plus de veselie, pentru că îndoielnica descărcare de sarcină arheologică a Masivului Cârnic tocmai a fost suspendată.

Şi eu am ceva de sărbătorit : sunt zece ani de când, în ce mă priveşte, am decis că Roşia Montană trebuie să rămână aşa cum e.
La mulţi ani !  şi ... pe joi.

PS. De data asta fără poze !


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu