AMINTIRI DIN APUSENI

AMINTIRI DIN APUSENI

Translate

Roşia Montană ne salvează pe noi

Roşia Montană ne salvează pe noi.
Ca neam.
De indiferenţă. De comoditate. De pasivitate. De tăcerea cea de aur...
Sper că vom salva în cele din urmă, Roşia Montană, dar un lucru e cert : Roşia Montană ne salvează pe noi.

Eu, una, îi datorez enorm. Îi datorez prietenii pe care mi i-am făcut, în Apuseni, şi în toată ţara... Simplul fapt că ştiu că ei există, că ei gândesc ca mine e suficient ca să-mi păstrez nădejdea în viitor. Nimeni nu mă mai poate convinge că românii sunt o masă amorfă... Miile de tineri care se mobilizează de dragul acestui sat de munte sunt fibra tare şi curată a acestui popor.


Din clipa aceasta, Roşia Montană valorează şi mai mult. Mai mult decât cultură, şi patrimoniu, mai mult decât natură şi frumuseţe - e meritata biruinţă a apărătorilor ei, şi în felul acesta e nepreţuită.

Mă gândesc la cei ce locuiesc acolo, şi pe bună dreptate doresc să locuiască acolo în continuare. Mă gândesc totodată la cei ce s-au angajat de ani de zile în apărarea ei, la cei pentru care Roşia Montană reprezintă legătura lor cu România profundă. Nişte tineri minunaţi - de toate vârstele, la inima cărora n-a ajuns ispita contemporaneităţii, şi care şi-au păstrat valorile nealterate : natură, tradiţie, cultură, dreptate.
De dragul lor, Roşia Montană mai are de trăit multe milenii pe acest pământ...

Gândul meu bun din seara aceasta e îndreptat către toţi cei care şi-au petrecut acest sfârşit de săptămână în Apuseni, dăruind idei. Ei sunt luminători ai neamului.

Şi mai am un gând bun pentru toţi cei ce s-au adunat, din Apuseni şi de peste tot, ca să celebreze splendoarea Narciselor înflorite la Negrileasa, în Bucium Poieni. Pentru toate strădaniile lor, în slujba păstrării unor tradiţii, le mulţumesc. Păstrez în suflet dorul de Poiana Narciselor, aşa cum mi-a prezis cândva domnul profesor Macaveiu...

Când e vorba de Roşia Montană, nu de cianură mă tem - ci de alterarea unui mod de viaţă.
Unui mod de a gândi. De a simţi.
Impactul acesteia e mult mai mare decât un iaz de decantare.
E un mâl care ne-ar mânji pe toţi,
Ne-ar afecta ireparabil, ca neam.

3 comentarii:

  1. un text tare, tare frumos, in care multi dintre noi ne regasim.

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna dimineata in primul rand , frumos acest articol mi-a placut foarte mult plus de asta in timp ce il citeam sincer va spun imi dadeau lacrimile de emotie :) as avea si eu o recomandare de facut daca imi permite-ti :

    http://youtu.be/0Ov_utyB3jE

    RăspundețiȘtergere
  3. Mulţumesc, Cătălin, mi-a plăcut foarte mult, şi revăzând Chişinăul pe care l-am îndrăgit din prima clipă înluminat de flamuri în acest clip mi-au dat şi mie lacrimi...

    Sper să mai găseşti lucruri care să-ţi placă pe-aici...

    RăspundețiȘtergere