Poate ar fi mai bine zis : Drumul spre ... „Drumul spre școală”...
Acest film este despre un dascăl și elevii săi. Sau, dacă vreți, despre cum se construiește relația adevărată, formatoare și salvatoare, dintre un dascăl și elevii săi.
Această postare este despre ... un film. Un film care a însemnat pentru mine o întoarcere, din foarte multe puncte de vedere, Acasă. În lumea mea, în care munca mea leagă rod.
Am avut parte vreme de o săptămână, la sfîrșitul lui noiembrie, de frig, lapoviță, ploaie, și de toată căldura și bucuria pe care oamenii Apusenilor știu să o așeze de fiecare dată în calea mea. Și m-am bucurat ca omul însetat care vede un izvor limpede.
Trebuia să fie un film. Unul din vreo duzină prin care în toamna aceasta producătorul Alexandru Munteanu și cei câțiva realizatori ce compun echipa „Azi pentru mâine” încearcă să surprindă ipostaze cât mai apropiate de realitatea cotidiană a învățământului românesc de azi. Au fost două filme. Acesta, și cel ce va urma sâmbăta viitoare. Pentru că durata unui singur film nu cuprindea poveștile ce mi s-au dăruit.
Călătoria mea a început la Bucium, de care se leagă cele mai multe și mai frumoase Amintiri din Apuseni. Pe Andra, care s-a născut și trăiește în Bucium, o știu de când era studentă, și de multă vreme mi-am dorit să o însoțesc pe drumul ei zilnic către școală pe doamna profesoară de limba și literatura română Andra Claudia Popa, de la Școala Gimnazială Horea.
Ce nu știam, era ce mare bucurie mă aștepta la capătul acelui drum.
54 de kilometri în fiecare dimineață, și alți 54 la întoarcere, după ore... Pe drumurile înguste și în serpentine ale Apusenilor, adesea plouate, ninse sau înghețate, pe alocuri afectate de viituri și uneori chiar aglomerate, asta înseamnă destulă vreme, ore bune, sigur nu doar două... Înmulțiți, vă rog, cu zece ani.
Era o dimineață de noiembrie cu ploaie și abia se ghiceau pe coastele dealurilor casele risipite din comuna Horea. Iar gândurile ei se îndreptau către copiii porniți din acele case la drum, prin ploaie, către școală, un drum care durează un ceas, chiar mai mult, pe cărări și „scurtături” care nu sunt deloc scurte. „Iar eu trebuie să le luminez ziua”.
Păi cam asta faci, draga mea Dăscăliță din toate timpurile, le luminezi ziua, cu zâmbetul cald și un sac de povești care-i vor crește oameni adevărați, nu doar absolvenți de școală. Le luminezi ziua cum mi-ai luminat-o și mie. Cum Bunul Dumnezeu a rânduit să ne-o lumineze tuturor cu razele unui soare neașteptat, care ne-a îngăduit să urcăm pe deal la Fericet, lângă casa lui Horea, să filmăm un copil talentat cu fluierul lui magic (mulțumesc, Andrei Scrob, și succes !).
În răstimpul unei zile ne-am schimbat, ca vremea, ne-am încălzit și ne-am umplut de bucurie, pentru că la Școala Gimnazială „Horea” din comuna cu același nume am găsit, la clasa a VIII-a, o duzină de copii adevărați. Adică autentici. Profunzi. Bine ancorați în vremea lor. Plini de lumină, bucurie și curiozitate, de încredere în ei înșiși și în lumea către care, crescând, se îndreaptă. Și mă rog cu nădejde și dragoste ca lumea aceasta să nu-i dezamăgească. Să-i merite.
Să nu mă înțelegeți greșit: viața lor nu e ușoară, și drumul spre școală nu e nici pe departe cea mai complicată problemă a existenței. Dar cumva, cu multă dragoste și un strop de har pe care Dumnezeu îl adaugă strădaniilor sincere, școala (alături de familie și de comunitate) le-a construit un sentiment al Rostului. Neprețuit.
„E nevoie de un sat ca să crești un copil”.
Recunoștința mea se îndreaptă, așadar, către satul întreg care i-a crescut: familii, școală, biserică, primărie (de care aud cu admirație că le răsplătește copiilor succesele, o idee excelentă care ar trebui să fie preluată). Un sat pe care ei îl înțeleg și-l iubesc la rîndul lor (mulțumesc, Elena Dobra și Maria Giurgiu pentru poeziile recitate ) și care-i va însoți în matricea lor sufletească de-a lungul vieții întregi.
Am ales să-i numesc pe toți : Costea Ioana, Costea Marian, Costea Mihail, Csiszar Ricardo-Ioan, Dobra Elena, Giurgiu Maria-Teodora, Mateș Flavius-Valentin, Mateș Petru-Cosmin, Scrob Andrei-Ilie, Toader Ștefan-Nicolae, Todea Alexandra-Ioana, Todea Valentina, Trif Dorinel-Alexandru. Mulțumesc, copii minunați !
Aș fi vrut să-i pot cunoaște și pe colegii lor din celelalte clase, cu care n-am apucat să stau de vorbă în răstimpul prea scurt al zilei, și mă tem că va trebui să mă întorc, mi-a plăcut foarte mult. Pentru o zi am fost și noi parte din viața școlii ce poartă numele lui Horea, și pentru că ne-a primit - și ne-a însoțit cu grijă pas cu pas - îi sunt recunoscătoare domnului profesor Marin Mateș, director al școlii.
Au fost alături de mine colegii mei Florin Ioniță, Director de Imagine, Cătălin Putineanu, sunetist, Marian Clopot, asistent imagine. În postproducție am lucrat cu Eduard Gheorghiu, care semnează montajul filmului, și Cornel Ciuleanu, căruia îi datorăm coloana sonoră.
Filmul poate fi vizionat pe canalul YouTube al TVR, accesând linkul de mai jos:
Mulțumesc, Andra. Ți-ai lăsat povestea în mâinile mele, și pentru această încredere nu știu să-ți mulțumesc îndestul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu