Bine ai venit, An Nou !

Ninge în fine și pe la noi, restabilind ordinea lumii. Până acum, iarna mea a locuit numai în Amintiri...


Ninge și la noi, și zăpada dintâi, care s-a lăsat așteptată de Crăciun, aduce cu ea pacea, liniștea, răgazul nevoit, impus de dificultățile de circulație dar atât de necesar pentru a pune ordine în gânduri.
E totul alb, un iureș alb de amintiri și gânduri, care ia cu el anul cel vechi, cu iluziile, cu dorințele, cu visele, realizările, bucuriile, întristările, temerile, dezamăgirile, furiile, nădejdile... și aduce în loc un an nou, o serie nouă de vise și nădejdi și poate planuri...
Dar clipa aceasta când vine zăpada cea mare și albă și veselă peste noi e o clipă suspendată în timp, care nu aparține nici unui an, poate cel mult anilor îndepărtați din vremea copilăriei...
Clipa când ne amintim ce nu se schimbă.
O clipă mică, o pâlpâire în vârtejul vremii.
De care eu una am profitat din plin.























Unde este comoara ta, acolo este și inima ta...
De ce suntem zgârciți cu timpul nostru ? Oricum ne e măsurat...
Dăruiți, dragii mei, timp.
Copiilor voștri, întâi de toate. Familiilor voastre.
Oamenilor care contează pentru voi. Lucrurilor, activităților care înseamnă ceva pentru voi.
Lui Dumnezeu.
Vouă.

În orașe, timpul trece mai repede. Din păcate.
Amintiți-vă ritmul unei zile cu zăpadă, într-un sat de munte, curat și limpede ca un glob de cristal din pomul de Crăciun. Eu am petrecut iarna asta doar două zile din astea, dar ritmul lor a rămas în sufletul meu, cu pacea lui, și tot restul pare mai puțin important.
Nu mai vreau să mă grăbesc. Vreau să mă uit cum ninge.
Vreau să-mi contemplu călătoria: destinația o cunoaștem toți...



Anul cel nou a început cu o veste bună.
http://www.cultura.ro/dosarul-rosia-montana-fost-depus-la-unesco
Este împlinirea unui vis, mai curând decât a unei speranțe, și prin urmare e un semn bun : mai visați, dragii mei, visați vise care par de nerealizat, vise frumoase, îndrăznețe, visați și nu renunțați la visele voastre, iubiți-le și respectați-le chiar dacă nu (mai) aveți puterea de a lupta pentru ele, povestiți-le altora, visele voatre le-ar putea deveni dragi, dați mai departe visele voastre frumoase, faceți lumea maibună și mai bogată, nimic nu e cu neputință !

Eu vă dăruiesc un răsărit de soare peste culmile blânde ale Apusenilor, ale amintirii și ale viselor.
Să aveți un an frumos și binecuvântat !




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu