Fotograful Aurarilor


Bazil Roman (Vasile Iosif Roman) s-a născut în anul 1913, fiu al unui comerciant din Abrud. A urmat şcoala primară la Abrud, în perioada 1920-1924, apoi Liceul Bruckenthal, la Sibiu (1924-1928). În 1928 se transferă la Şcoala Superioară de Comerţ din Cluj, pe care o absolvă în 1932. În timpul stagiului militar urmează Şcoala de Ofiţeri de Rezervă infanterie – Bucureşti. Lucrează la serviciul financiar al oraşului Abrud între 1936 şi 1941, când se mută definitiv la Bucureşti. 


Fotografia a îndrăgit-o încă de pe băncile şcolii, iar pasiunea pentru mineritul aurifer şi diferitele aspecte ale vieţii minerilor aurari din Apuseni a moştenit-o din familie (fratele său Laurenţiu a lucrat, din tinereţe şi până la Naţionalizare, în mineritul aurifer de la Roşia Montană, în Asociaţia fraţilor Faur, care i-au încredinţat de altfel conducerea şi administrarea exploatării lor, care număra 400 de salariaţi.)
Sărbătorile naţionale, Târgul de Fete de pe muntele Găina, Nedeile de la Negrileasa şi din alte locuri, i-au fost din tinereţe prilej de a-şi exercita pasiunea fotografică. Cea mai specială dintre realizările sale în această artă, în care a atins Excelenţa prin titlul conferit de Federaţia Internaţională de Artă Fotografică (EFIAP), este colecţia unică de fotografii din viaţa şi munca minerilor aurari din Munţii Apuseni. Condamnat să dispară ca mod de viaţă peste doar câţiva ani, odată cu naţionalizarea, mineritul tradiţional rămâne astfel imortalizat în sute de clişee (care după ştiinţa mea pot fi toate găsite în colecţia Muzeului Unirii din Alba Iulia).
Din această colecţie, care a numărat la expoziţia de la Roşia Montană din 1979 circa 400 de fotografii, vă invit să admiraţi câteva în galeria alăturată. 

Mulţumirile mele domnului inginer Aurel Sântimbrean, care a dedicat lui Bazil Roman o carte, ce a stat la baza documentării acestui articol, şi domnului conf.dr. Horia Ciugudean, care mi-a făcut cunoştinţă pentru întâia dată cu opera acestui mare artist fotograf, şi cu dispăruta lume a aurarilor de altădată...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu