Când a luat naştere acest blog, în urmă cu opt luni, el se dorea un jurnal al frumoaselor şi tulburătoarelor mele amintiri, o oază de pace rurală în cotidianul meu urban, un omagiu locuitorilor Apusenilor de care mi-e dor, celor pe care nu-i voi mai revedea niciodată dar şi celor pe care îi voi revedea, deşi nu ştiu când...
Vremurile s-au mişcat mai repede decât mine, şi am ajuns cu dorul şi amintirile mele tot mai mult în jurul Roşiei Montane, şi probabil că aşa e bine. Tot mai multe trimiteri şi tot mai multe din amintirile mele au fost despre Roşia Montană, frumoasa, nepreţuita noastră Roşie Montană, evocate probabil de amintirile, visele şi curajul tinerilor şi entuziaştilor mei prieteni de pe Facebook. Şi datorită lor nu m-am mai simţit nici singură, nici departe de Apuseni, pentru că în ultimele zile Roşia Montană e în Piaţa Universităţii, chiar în faţă la Teatrul Naţional...
Aşa că acum e momentul pentru o pauză mică, de reorganizare. Am lucrat un pic asupra coloanei din dreapta, am creat o nouă listă de link-uri, destinată filmelor ce pot fi văzute online, ale noastre şi ale altora. Şi au mai apărut şi nişte poze. Am adăugat un link la Natural Homes, pentru că mi-ar place să văd aşa ceva, şi poate că şi vouă, şi aspir să fac fotografiile de la Dor de iarnă să se deruleze în mod similar, dar se pare că nu sunt un programator destul de bun pentru asta (în clipa de faţă trebuie să treceţi cu mouse-ul deasupra lor şi să le daţi Play... apoi se derulează bine).
Cu această ocazie vin în completarea postărilor precedente cu un link pentru documentarul despre Ovidiu Bîrlea (şi mulţumesc, 25dec2011, care te-ai străduit să-l vezi, să-l înregistrezi din emisie, să-l pui pe youtube, aşa, din bucăţi, ca să-l mai poată vedea şi alţii...)
Ovidiu Bîrlea - Un destin între două lumi (prima parte)
Ovidiu Bîrlea - Un destin între două lumi (partea a doua)
Ovidiu Bîrlea - Un destin între două lumi (partea a treia)
Ovidiu Bîrlea - Un destin între două lumi (partea a patra)
În spiritul lucrurilor simple pe care le-am învăţat în Apuseni, mai adaug ce bună e mămăliga fiartă direct în lapte, sau mai bine zis în smântâna de pe lapte, aşa cum am mâncat pentru prima dată la Mărişel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu