AMINTIRI DIN APUSENI

AMINTIRI DIN APUSENI

Translate

Mulţumiri - şi o poveste grecească

De unde să încep ?
Mulţumesc vouă, pentru cele 141 de acccesări ale acestei pagini, nu-mi vine să cred...
Şi pentru cele 3919 de vizionări ale "Penelopei de la Munte" pe Trilulilu...
Poate ar trebui să mulţumesc celor care "îmi fac reclamă", zilele astea, mie, Roşiei, Apusenilor... dar n-am s-o fac.

Începusem să povestesc ieri ceva despre sate. Prin esenţa ei, globalizarea încurajează urbanizarea. Toate satele tradiţionale, pe unde au mai rămas, au tendinţa de a se micşora, de a se stinge, şi nu sunt satele româneşti singurele victime. Dar în alte părţi această tendinţă este într-o oarecare măsură frânată de anumite decizii conştiente ale administraţiei centrale sau locale.

Mi-am petrecut vacanţa într-un sat-staţiune de pe coasta unei insule din nordul Mării Egee. Sunt foarte puţine. Această staţiune, destul de dezvoltată în ultimii ani, se află la 8 kilometri de un sat vechi, tradiţional, multisecular, odinioară "capitală" dacă pot spune aşa a insulei, acum câţiva ani aproape pustiu, destinaţie de petreceri cu ied şi bouzouki. Între timp s-a mai renovat câte ceva, s-au mai deschis vreo două-trei muzee şi un centru cultural comunitar...
Gazda mea e nemţoaică, soţie a unui grec. Au trei copii minunaţi, între 18 şi 6 ani. Discutăm despre mezină, care începe şcoala în toamna asta. După regula locului, va face două dintre clasele primare în satul-staţiune natal, iar celelalte două (alternate) în satul cel vechi, la 8 km mai spre munte. Fireşte, administraţia locală furnizează transport, ca şi la noi, pentru naveta copiilor. Pe cei de a întâia şi a treia îi duce de la mare la munte, pe cei de a doua şi a patra de la munte, la mare.
De ce ?
Fireşte, pentru că nu sunt destui copii în fiecare sat pentru o şcoală primară, cu patru învăţătoare. Dar administraţia locală nu doreşte ca vreunul din sate (probabil cel vechi şi pustiu) să rămână fără şcoală, aşa că jumătate din activitatea şcolii primare se ţine într-un sat, jumătate în celălalt. Fair pentru toată lumea, nu ?
Şi mai ales fair faţă de spiritul locului, pentru că existenţa şcolii înseamnă simbolic mult în conştiinţa unei colectivităţi, pentru că un sat  care nu mai are şcoală, ca şi un sat rămas fără biserică, e un sat muribund,  şi este decizia politică a administraţiei locale să nu lase satele, câte au mai rămas, să moară.

Aviz amatorilor.
Ştie cineva câte şcoli primare s-au închis în ultimii ani în Munţii Apuseni ?
Dar în întreaga ţară ?

Şcoala primară din Theologos, comparabilă ca vechime dar nu şi ca mărime cu cea din Bucium Poieni, pe care aş vrea să o văd vreodată în aceeaşi stare cu aceasta, căci azi din păcate e în ruină...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu