In 26 mai la Chişinău a fost prezentat public documentarul
"Cele şapte biserici ale lui Mihăilă Gritta" în cadrul
Festivalului Internaţional de Film Documentar Cronograf, ediţia a noua.
Festivalul - an după an mai viu, mai bogat şi mai dinamic, are de câţiva ani
o secţiune numită CadRO şi dedicată comunităţilor de români de pretutindeni.
V-aţi gândit vreodată ce importante sunt documentarele despre români ?
Despre noi, nu ca oameni, rătăciţi în tranziţie, ci ca ROMÂNI ?
Ei, s-au gândit.
Pentru ei e mai important să fii român, pentru că e mai dificil.
Si fără să vreau gândurile mele s-au întors la personajul acestui film, un român miner de aur din Roşia Montană (iar Roşia Montană!) care din avuţia obţinută de el din mină - cu sau fără sprijin din partea misterioasei Vâlve, dar cu certitudine cu mila şi binecuvântarea lui Dumnezeu - a construit şapte biserici şi şapte şcoli confesionale (la 1780, numai acolo se putea învăţa româneşte) în şapte sate româneşti din Ardeal. Era cumpăna dintre veacul al 18 -lea şi al 19 - lea, iar demersul lui, conjugat cu nu ştim câte alte demersuri eroice similare, a salvat, în Transilvania, Ortodoxia.
M-a întrerupt o emisiune TV - era vorba de minorităţi, de regiuni, de tricolor.
Cine vrea să ştie mai bine ce a însemnat tricolorul în Ardeal acum vreo sută şi ceva de ani, poate face apel la ultimul capitol al recent reeditatei lucrări "Suferinţele din Ardeal", de Vasile Stoica.
Despre Chişinău, numai de bine.
Un oraş plin de farmec şi autenticitate.
Şi de uriaşe coroane de copaci seculari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu