Priveam ieri
seară chipul chinuit al Regelui Mihai, în succintele imagini de la
televizor. Mă întrebam câte din umbrele durerii le vor fi lăsat pe chipul
venerabilului supravieţuitor al unei epoci aşa de amare, amintirile... Trebuie să fie
tare greu să-ţi aduci aminte de ţara ta, când eşti în exil şi ştii că n-ai s-o
mai vezi niciodată, şi fiecare zâmbet al firii sau oamenilor devine un regret
şi o suferinţă.
Şi pentru că majoritatea gândurilor mele se
înnoadă, într-un fel sau altul, în jurul Apusenilor, mi-am amintit că printre
amintirile Regelui trebuie să fie o „amintire din Apuseni”, căci se pare că în 1947, acum 65 de ani, a urcat cu
maşina până la Detunate.
Respectul meu s-a
ţesut ieri cu emoţie în jurul acestei amintiri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu