Frumoasele mele de iarnă

Cât mi-e de dragă verdeața satelor de munte, și umbrele lungi ale gardurilor bătute de soarele din asfințit, niciodată nu mi s-au părut așa de frumoase, desăvârșit de frumoase, casele Apusenilor ca în faptul iernii, abia ghicite dintre nămeți, împodobite cu dalbe horbote de dantelă și acoperite cu mai mari sau mai mici cușme de zăpadă, și cu vălul de fum ce se ridică din horn.

Amintirea din seara aceasta e  despre frumoasele, dragele case de lemn ale Apusenilor, în veșmânt de iarnă care le prinde așa de bine...
De altă prezentare nu mai au nevoie.