Oare să fie jocul de culori al pădurii, de la verde la auriu, de la auriu la aramă ?... Oare să fie lumina, din zi în zi mai blândă, ca surâsul bătrânilor ? Oare să fie pacea care se așterne când roadele sunt strânse, și lemnele pregătite pentru iarnă ? Sau pur și simplu e sufletul meu, toamna, mai liniștit și mai în stare să se bucure ?...
Cum se întâmplă în fiecare an, am lăsat o pauză lungă, în care gândurile nu s-au tors nici nu s-au împletit așa cum aș fi vrut eu... Dar ca în fiecare an, am trecut mai departe, și m-am întors între Amintiri...
Pentru seara asta, amintiri din toamne însorite...
Dar pentru toamna care va veni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu