Îngrijorări

Se întâmplă ceva cu sistemul. Sub ochii noştri, regulile de funcţionare ale lumii noastre se schimbă, nu neapărat în bine. Toţi simţim asta, dar avem tendinţa de a pune faptul pe seama diverselor noastre probleme cotidiene. Ca un bolnav grav care îşi explică singur simptomele – ei, nu, trebuie să fie de la vreme, poate m-a tras un curent... Mai rău, uneori avem tendinţa de a ne acuza pe noi înşine, că n-am fost capabili să ne poziţionăm bine faţă de sistem, care, desigur, este bun, cel mai bun posibil...

Sistemul s-a schimbat. S-a alterat, cred că e mai corect spus.

N-are legătură cu o putere, un guvern, un regim... Nici o legătură. Echipele se schimbă, trendul se menţine. N-are legătură nici cu criza.

Suntem mai puţin liberi, mai puţin democraţi. Ne pierdem chiar vocea, sau mai bine zis vocea noastră sună tot mai înfundat...

Vreau să spun că nimeni nu te mai împiedică azi să spui ce gândeşti – în schimb, îi împiedică pe ceilalţi să te audă...       

Un bruiaj permanent cu gunoi mediatic a ajuns să discrediteze orice demers jurnalistic. Să înfunde urechile publicului, din zi în zi mai paralizat, tinzând să devină un popor de sclavi... mai mult sau mai puţin fericiţi. Aşa că eşti liber să scrii sau să spui orice, nu te ascultă nimeni, când telecomanda îl poartă într-o secundă în paradisul cu vedete dezbrăcate... Apoi canalele de cultură şi educaţie se închid, pentru că nu au audienţă. Nu sunt profitabile. Nu le-ascultă nimeni. Poţi în schimb să scrii pe net. Te vor citi şi înţelege prietenii, care oricum ştiau la fel de bine, mult mai bine decâti tine cum stau lucrurile.

Poţi să spui ce vrei, oricum nu te ascultă nimeni. Poţi să strigi în piaţă : vor alege pentru tine o piaţă foarte mare, unde duminica nu trece nimeni care să te audă.

Poţi să şi votezi ce vrei, la un referendum local de pildă...  primarii vor pleca la parlament cu jalba că tu vrei mult, mult minerit... indiferent de rezultatul oficial, validat (mai bine zis, invalidat) de Biroul Electoral.  

Sistemul s-a alterat, şi eu nu mi-am dat seama decât într-o dimineaţă, când am realizat că postările generaţiei tinere, mult mai tinere decât noi, copiii noştri, ar trebui să spun, se orientează periculos de abrupt spre extreme... Între spectrele unor defuncţi lideri ai extremelor, şi masca lui Anonymous...

 Parcă ieri generaţia mea, pe-atunci studenţi, umplea piaţa în numele Democraţiei, libertăţii de expresie. Unde am greşit, oameni buni ?!

*

Refuz să pun acest trist, sumbru mesaj pe seama unui an în plus pe care îl adaug azi.

Prefer să cinstesc în schimb memoria Sfântului Efrem Sirul, celebrat azi de Biserica Ortodoxă, limpezitorul şi luminătorul cugetelor tulburate...