Narcise, nostalgii, și fotografii de furat

În primul rând trebuie să vă mărturisesc ceva.
Toate, toate fotografiile de azi sunt de furat.
Dar o să spun și de la cine le-am furat, că așa e frumos, și dacă spun, poate mă vor ierta...

Și mai trebuie să vă spun ceva.
Totdeauna mi-am dorit să văd stânjenițele în floare.
Nu mă pot opri să mă pierd în visare, încercând să-mi imaginez cum arată o coastă imensă de deal acoperită cu minunatele, fragilele flori, cum arată corolele lor clătinate de vânt, și cum poartă vântul parfumul lor, în jos pe vale...

Să tot fie zece ani. Poate chiar doisprezece. Sărbătoarea din Poiana Narciselor de pe Negrileasa a intrat în casa mea într-o zi mohorâtă de sfârșit de toamnă, când îl citeam pe Ovidiu Bârlea... și mi-a rămas în suflet, cu parfumul de primăvară și ecoul îndepărtat al țarinei, ritmată de pasul perechilor ce dansează. Mi-a rămas dor de sufletul satului în sărbătoare...
Mai târziu, către vară, sau poate în altă vară, ceva mai târzie, domnul profesor Macaveiu mi-a povestit mai multe, și i-am făgăduit că sigur într-un an voi veni la Bucium, anume pentru această zi nepereche din an.
Sărbătoarea se ține în cel mai apropiat sfârșit de săptămână de ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena. Uneori mai devreme, după știința și planurile mai-marilor care o organizează, alteori mai târziu. La rândul lor, narcisele înfloresc mai devreme sau mai târziu, după cât e de timpurie primăvara și mai cu seamă după voia Bunului Dumnezeu.

Anul acesta s-au rânduit toate : Sfinții Împărați au fost într-o sâmbătă, narcisele au înflorit la vreme, iar buciumanii s-au adunat toți, și nu numai pentru stânjenițe.
Sâmbătă 21 mai, la Școala Ion Agârbiceanu din Bucium Șasa, Asociația Baia Domnilor a comemorat cinci ani de când  Domnul Profesor Ioan Voicu Macaveiu a plecat la cele veșnice.
Unde altundeva s-ar fi putut face asemenea pomenire, mai frumos decât în școala unde , vreme de patru decenii, a fost dascăl nenumăratelor generații de buciumani ?
Apoi, după ce amintirile au fost  depănate, și poate câteva lacrimi strivite în colțul ochiului, pe pajiștea din fața școlii s-au adunat buciumanii să-și vadă copiii jucând, așa cum domnul profesor tare s-ar fi bucurat să-i vadă... Pentru că el iubea așa de mult satul său, comoara sa de tradiții și bucurii transmise din moși-strămoși.

Și-apoi duminică, jocul s-a mutat la Negrileasa, în cinstea pajiștii cu stânjenițe, buciumanii și-au îmbrăcat portul și și-au primit oaspeții.
Vreți să vedeți mai multe ? Uite aici, pe pagina Comunei Bucium:
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.356447201224885.1073741854.186040081598932&type=3
Pe scurt, au fost scene și corturi, muzică și joc, tulnice și lemnari, fete și băieți, concurs și veselie, straie și mâncare tradițională, lume adunată din toate satele Apusenilor, cum șade bine la o zi de sărbătoare.

Am citit câteva comentarii online cum că lume, chef, petrecere, zonă protejată, rezervație naturală...
Întâi m-am gândit la narcise, și puțin m-am întristat.
Apoi m-am gândit mai bine.
Sărbătoarea Narciselor se ține la Negrileasa de multă vreme... Nu de un an, nu de doi... nici de zece, sau douăzeci... nici măcar de o singură sută de ani... Și în fiecare an oamenii au cules narcise, cât i-au ținut brațele, și au călcat iarba sub tălpi și sub roate
Sărbătoarea Narciselor e menționată în scrierile lui Ovidiu Bîrlea, pentru că e importantă, o întâlnire esențială a satului, a satelor, de fapt, un moment de bucurie, de veselie, de inspirație. Așa e rostul și rânduiala, datina acestei serbări. Pe oricine întrebi, tot așa o să zică. Fotografiile cele mai vechi chiar...

1934

1975

 Așa că de data asta eu zic să punem datina mai presus de grija stânjenițelor, că au ele putere destulă să renască, an după an... doar bulbii lor rămân, îngropați sub pământ.
Pe Buciumani îi felicit din toată inima, pentru cum își iubesc și respectă patrimoniul de tradiții.
Iar stânjnițele, să le culeagă bucuroși... numa așa, puțin, cu milă, și pe cât se poate fără bulbi, ca să se poată bucura de ele și nepoții nepoților lor !

Acum să vă mai spun ceva.
Nici anul acesta n-am văzut stânjenițele în floare.
N-am ajuns la Negrileasa încă niciodată...
Dar poate că mai este vreme.

P.S.
Narcisele, le-am furat de la Ovidiu Bolunduț. https://www.facebook.com/bolundut.Ovidiu
Pajiștea de la Negrileasa și tinerii care joacă la școala din Șasa le-am furat de la Asociația Baia Domnilor, care cu multă cinste a organizat evenimentul comemorativ. https://www.facebook.com/AsociatiaBaiaDomnilor.BuciumPoieni/?fref=photo
Fotografia din 1934 o datorez domnului Colda Nicu https://www.facebook.com/colda.nicu?fref=ts
iar cea din 1975, domnului profesor Nicolae Rusalin Sicoe https://www.facebook.com/nicolae.r.sicoe
Buciumanii tineri și frumoși de azi sunt ”furați” de la doamna Liliana Duna https://www.facebook.com/duna.liliana?fref=ts

Tuturor, vă cer iertare și vă mulțumesc mult: cu fiecare poză, dans, cântec sau amintire, m-ați ajutat să mă simt parte din sărbătoarea Buciumanilor.