Bisericile Apusenilor : Horea...

Dintre toate paginile acestui blog, îmi sunt anume dragi cele ce vorbesc despre bisericile Apusenilor. Așa e la noi, la Români, la biserică se adună sufletul unui sat, sufletul neamului întreg... Și am rămas cu  obiceiul ăsta, pe unde umblu, fie un sat din munții mei dragi, fie o metropolă europeană, nu cunoști un loc până nu-i vezi biserica...

Primăvara asta am ajuns, din întâmplare, într-un sat frumos.
În Horea. Sigur că îl știți...

Dacă totuși nu îl știți, uite un link în care puteți vedea cât e de frumos.
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f6/RO_AB_Horea_view.jpg

Și încă unul, unde puteți afla mai multe
https://ro.wikipedia.org/wiki/Horea,_Alba

Drumul de la Albac trecea printr-o verde, crudă vale de brazi, un șipot de apă, o rază de soare, târg vesel de duminică în sat... Primul lucru care mi-a atras atenția a fost frumoasa bisercă nouă, care se ghicea printre brazi., albă și foarte frumoasă.

Apoi, apropiindu-mă, am văzut și biserica veche, și am decis că pe aceea vreau să o văd, întâi de toate. Nu doară pentru că era aproape de șosea, ci pentru că mi-s dragi mie bisericile moților, cu nava lor simplă și turnul înalt, deasupra intrării, pe care nu prea le-am văzut altundeva. Și pentru că îmi place să simt mirosul de lemn vechi, de zid vechi, să ascult șoapta mută  a zecilor de mii de ceasuri de rugă, de lacrimi, de șoapte, adunate într-un veac sau mai multe... E ceva ce nu știu descrie înlăuntru, binecuvântarea poate ce ne-o lăsară bătrânii, să ne fie de folos la ceas de nevoie, ei nemaifiind aici să se roage pentru noi ...

Vedeți și singuri ce-am aflat acolo...
O biserică mare, frumoasă... și pustiită...
Am aflat că nu, nu pot să intru s-o văd, este închisă, cu adevărat părăsită.
Am plecat cu neliniște.
Am căutat pe net, să văd ce aflu.
Doream de fapt să aflu hramul acestei biserici. Să știu cărui mijlocitor să mă rog să n-o lase să se prăbușească...
Asta e tot ce-am găsit.
http://ziarulunirea.ro/biserica-monument-istoric-din-centrul-comunei-horea-atacata-cu-drujba-2-37782/

Nu mi-a fost destul. Nici nu mi-a plăcut. Poate pentru moment e mai bine să nu cred. Până nu mă duc din nou la Horea, să aflu mai multe.
Aș fi putut să dau un telefon. La primărie. Sau la Arhiepiscopie.
N-am vrut să tulbur liniștea oamenilor, acum că vine Săptămâna Patimilor...

Am aflat că e o biserică veche de aproape două veacuri. Iar lacrimile de pe chipul ei par și ele vechi de ani de zile... Va mai avea răbdare o săptâmână... sau o lună... sau poate chiar un an, dar asta nu e sigur... Va mai avea răbdare... până ce...

Chiar. Până, CE ?
Ce-ar trebui să se întâmple pentru a opri pieirea unui lăcaș de rugăciune vechi din vremea lui Avram Iancu ?
Știu foarte bine durerile locului. E greu să repari o biserică veche, și mai simplu să faci una nouă. N-ar fi singurul caz. Și-apoi sătenii sunt, probabil, tot mai puțini, că așa e în toate satele... Iar județul Alba are multe, multe biserici vechi, probabil mai multe decât pate întreține...
Nu vreți să ni le dați nouă?!
Eu m-am născut și am trăit în orașul cel mare, cel mai mare al țării, ridicat în câmpia unde se întretaie plăcile tectonice și invaziile barbare, și focurile mistuitoare, și ambițiile dictatorilor, și ...și nu știu dacă bisericile Bucureștiului la fel de vechi ca aceasta le numeri pe degetele de la două mâini, ori numai de la una...
Și de câte ori mă uit la poza asta, plâng.

Moților, măcar voi, nu vă abandonați istoria!
Să mă iertați dacă v-am întristat.

Și să-mi spuneți și mie, rogu-vă, care este - sau care a fost - hramul acestei Sfinte Biserici din centrul satului Horea, Comuna Horea, județul Alba.

Update.
Am aflat. Hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil.