Poveştile de taină ale Apusenilor (2) - Pe drumuri romane în Ţara Moţilor

Vă invit sâmbătă, 28 iulie 2012 la ora 15,45 să vizionaţi pe TVR Cultural redifuzarea celui de-al doilea film din seria Poveştilor de taină ale Apusenilor : „Pe drumuri Romane în Ţara Moţilor”.

A fost tema primei ediţii cu care, cu trei ani în urmă, Rencontres du Patrimoine Europe Roumanie inaugura seria Universităţilor de vară din Munţii Apuseni.

Destinul face ca exact mâine, la Bucium,  RPER să încheie în mod festiv lucrările Ediţiei din acest an, dedicată Arhitecturii Rurale în zona Bucium, despre care vom mai avea multe de vorbit.

Atât pentru azi – abia am revnit din Apuseni, mi-e mintea plină de amintiri, de poveşti, dar e târziu, şi delegaţia României va defila în curând.

Pe mâine, şi vizionare plăcută !

Un om valorează mai mult decat aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.

http://www.youtube.com/watch?v=aHqyTc54_Lc

Roşia Montană – 20 iunie, 2012. Un om valorează mai mult decat aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară. Salvaţi Roşia Montană! - sub acest puternic apel de conştientizare publică a fost lansat vineri, 15 iunie, materialul video prezentat de Maia Morgenstern, în sprijinul cauzei Salvaţi Roşia Montană.
Spotul este realizat pro-bono de Agenţia Papaya Advertising, şi este primul dintr-o dintr-o nouă serie de acţiuni de conştientizare şi mobilizare a publicului împotriva proiectului de exploatare a aurului de la Roşia Montană propusă de compania Rosia Montana Gold Corporation prin încălcarea drepturilor omului – dreptul la proprietate, la liberă iniţiativă, la un mediu curat, precum şi distrugerea a 4 munţi şi a comunităţii Roşia Montană, unul dintre reperele istorice ale societăţii noastre.
Clipul se bucură de o popularitate fără precedent în rândul campaniilor sociale, înregistrând de la lansare 320 000 de vizualizări pe YouTube si mii de preluări şi comentarii în media online şi pe reţelele de socializare. Materialul video este difuzat şi de canale TV care transmit la nivel naţional.
Scopul acestei noi campanii de informare este acela de a sparge embargoul mediatic impus de Rosia Montana Gold Corporation şi de a răspunde astfel nevoii de conştientizare a publicului asupra riscurilor şi inutilităţii exploatării aurului de la Roşia Montană. Mai mult ca oricând, autorităţile statului Român trebuie să răspundă în faţa cetăţenilor faţă de care şi-au luat angajamente ferme în programul de guvernare. Anularea procedurii de Evaluare a Impactului asupra Mediului şi includerea Roşiei Montane în patrimoniul UNESCO sunt primele măsuri care se impun, măsuri solicitate de peste 135 000 de cetăţeni cu drept de vot prin petiţiile adresate în ultimul an Guvernului României.
"Conceptul creativ al campaniei este foarte simplu. Extragerea aurului, aşa cum se doreşte să se facă la Roşia Montană va provoca suferinţă. Oameni daţi afară din casele în care s-au născut, un lac imens de cianură, câţiva munţi raşi de pe suprafaţa pământului... Şi asta pentru aur. Să facem ce cu el? Cercei? Dacă vor cercei, le dăm cercei. Numai să ne lase în pace!", a declarat Robert Tiderle, creative director, Papaya Advertising.
„Am convingerea că această acţiune de informare va deschide minţile şi inimile oamenilor care nu cunosc situaţia de la Roşia Montană, dar intuiesc gravitatea ei. Lupta noastră a coalizat eforturi mai de preţ decât tot aurul din lume iar acest clip e un exemplu care grăieşte de la sine. Înţelegeţi că suntem stăpâni pe viitorul nostru şi că reuşita campaniei Salvaţi Roşia Montană aparţine vouă, toţi cei care credeţi în dreptate.” completeaza Eugen David, localnic din Roşia Montană, preşedinte al Asociaţiei Alburnus Maior.
Pentru realizarea acestei campanii au fost depuse eforturi susţinute timp de aproape 6 ani. Au participat pro-bono: Papaya Advertising, actriţa Maia Morgenstern, Family Film (casa de producţie), Florin Şerban (regizor), Marius Panduru (DOP). Tuturor le mulţumim!
Pentru a viziona clipul, accesaţi: Salvati Rosia Montana – Maia Morgenstern - YouTube: http://www.youtube.com/watch?v=22O9J8PRK-Y 
Varianta în limba engleză: http://www.youtube.com/watch?v=aHqyTc54_Lc


A man is worth more than the gold he wears. So is a country. Save Rosia Montana! - this is the strong call for public awareness for which the video presented by Maia Morgenstern was launched on Friday – 15th of June, in support of the Save Rosia Montana cause.
The video spot was produced under pro-bono conditions by Papaya Advertysing Agency and it is the first of a new series of awareness-raising and mobilization actions against gold exploitation in Rosia Montana, proposed by the Rosia Montana Gold Corporation which will violate human rights – to property, free initiative, and a healthy environment as well as destroy 4 mountains and the Rosia Montana community – one of the historical landmarks of our country
The message of the video has reached unprecedented popularity within social campaigns, registering 320 000 views on YouTube and thousands of covers and comments in the online media and on social networks. The video is being broadcasted on TV channels with a national audience.
The new awareness campaign aims to break the media embargo imposed by Rosia Montana Gold Corporation and also to answer the need for public information with regards to the risks and the futility of gold exploitation in Rosia Montana. More that ever, Romanian authorities must be held accountable to their supposedly strong commitments to the Government's program. The first steps would be to Annul the Environmental Impact Assessment of the mining project and introduce Rosia Montana for protection under the the UNESCO patrimony conservation program, these steps being justified by the gravity of the situation and by petitions transmitted to the Romanian Government from over 135 000 citizens (details on www.rosiamontana.net).
"The creative concept is very simple. Gold mining, as proposed in Rosia Montana, will cause suffering. People thrown out of homes where they were born, an enormous cyanide lake,  mountains removed from the surface of the earth... All of this for Gold. To do what with? Earrings? If they desperately need earrings, we give them earrings. Just so they leave us alone!”, declared Robert Tiderle, creative director, Papaya Advertising.
'I am convinced that this information campaign will open the minds and hearts of people who are not fully aware about our situation in Rosia Montana, but they instinctively feel how serious it is. Our fight has brought together efforts more precious than gold and this video spot is an example which speaks for itself. You must understand, we are in control of our future and the success of our fight belongs to you, all who believe in justice', adds Eugen David, local from Rosia Montana and president of Alburnus Maior Association.
Nearly 6 years of effort has been made to support this campaign. With pro-bono participation: Papaya Advertising, the actress Maia Morgenstern, Family Film (production house), Florin Serban (director), Marius Panduru (DOP). Thank you all!
To watch the video, please check out:
(EN): Save Rosia Montana – Maia Morgenstern , or
(RO): Salvati Rosia Montana – Maia Morgenstern

Universitatea de vară - Restaurare de monumente şi situri - editia a doua

Restaurare Şcoala Veche şi Repertoriu patrimoniu rural BUCIUM, ediţia a II-a

În perioada 14 – 29 iulie, 2012, Asociația RPER (Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie) organizează la Bucium a doua ediție a Universității de Vară de restaurare de monumente și situri sub înaltul patronaj al Academiei Române

Iniţiat pe fondul unei lipse acute de interes privind moştenirea culturală şi pe lipsa unei legislaţii restrictive privind protejarea moştenirii arhitecturale din mediul rural, proiectul iniţiat în 2011 îşi propune sensibilizarea societăţii româneşti cu privire la importanţa prezervării patrimoniului rural şi încurajarea demersurilor ce ţin de identificarea, inventarierea, reabilitarea şi promovarea acestei moşteniri culturale în concepţia europeană, prin specializarea tinerilor în domeniul tehnicilor durabile de reabilitare a patrimoniului rural şi crearea unor platforme de dialog între diverşii actori implicaţi în dezvoltarea corectă a comunităţilor locale
Conceptul proiectului este inspirat de declaraţia ICOMOS, Salvarea spiritului locului, de la Quebec din 4 octombrie 2008 şi de obiectivele Fondation du Patrimoine, din Franţa
Comuna Bucium este situată în partea central-vestică a judeţului Alba şi se compune din 30 de sate de tip răsfirat şi înşirat, de-a lungul cursurilor de apă. Atestată documentar în 1585, comuna prezintă urme de locuire datând încă din epoca bronzului
Școala Veche Bucium, construită în perioada 1884 – 1900, de către un arhitect italian necunoscut, constituie unul dintre obiectivele centrale de studiu. După ce, de-a lungul timpului, a avut multiple funcţiuni, ajungând în ultimii ani în pragul colapsului, clădirea beneficiază de protecție climaterică temporară în așteptarea fondurilor necesare  restaurarării şi reconceptualizării sale, avându-se în vedere transformarea ei in Centru de studii de arheologie şi arhitectură montană, cu ateliere-şcoală de meserii tradiţionale
În urma primei ediţii, au fost inventariate 84 de obiecte de arhitectură vernaculară, studiul implicând fotografii, analize de caracteristici morfologice-constructive, localizare GPS, pentru 10 dintre ele realizându-se și relevee; informaţii tipărite în acest an în cadrul caietului Repertoriu Patrimoniu Rural Bucium, Ediţia I
Studiul este continuat şi completat în acest an printr-o serie de activităţi practice, de tip inventariere, relevee, pregătire de fişe și fotografiere, completate de conferinţe, dezbateri şi colocvii, menite a aprofunda studiul din punct de vedere teoretic
Cu ocazia deschiderii oficiale ce a avut loc duminica, 15 iulie  la Primăria Comunei Bucium, judeţul Alba, a fost prezentat conceptul Universităţii de Vară BUCIUM, și a fost lansat caietul Repertoriu Patrimoniu Rural Bucium editia I, concursul pentru localnici, Casa cea mai dichisită și un concurs de desene pentru copii; invitaţii de onoare fiind reprezentanţii partenerilor de proiect şi reprezentanţii administraţiei locale şi judeţene, alături de localnicii comunei
La festivitatea de închidere, sâmbătă, 28 iulie 2012, ora 16:00, vor avea loc decernarea certificatelor de participare cursanţilor, decernarea premiilor concursului Casa cea mai dichisită precum şi audierea concluziilor primei ediţii. Festivitatea se va încheia cu o masă câmpenească şi un spectacol tradiţional buciuman
Realizarea celei de-a doua ediții a UdV a fost posibilă datorită susținerii din partea partenerilor: Ambasada Franței în România, Institutul Cultural Român – ICR, Ordinul Arhitecților din România – OAR Alba, Uniunea Arhitecților din România – UAR, Primăria Comunei Bucium, Institutul Național de Patrimoniu, Universitatea Lucian Blaga – Facultatea de Patrimoniu, Sibiu, Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu – UAUIM, Bucuresti, Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi, Facultatea de Arhitectură G.M.Cantacuzino, Iași, Facultatea de Arhitectură și Urbanism a Universității Tehnice, Cluj – Napoca, Complexul Național Muzeal ASTRA, ICOMOS Internațional, Asociația Rhabillage, Asociația Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie – RPER-Franța
Repertoriu Patrimoniu Rural Bucium
caiet I

În cadrul festivității de deschidere a celei de-a doua ediții a Universității de Vară (UdV) de restaurare de monumente și situri sub înaltul patronaj al Academiei Române – Restaurare Școala Veche și Repertoriu Patrimoniu Rural Bucium,  a fost lansat primul caiet Repertoriu Patrimoniu Rural Bucium
Lucrarea este concepută și produsă de Asociația Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie – RPER Ro, tipărirea sa fiind posibilă cu prijinul financiar oferit de Uniunea Arhitecților din România, prin Timbrul Arhitecturii.
Cele 200 de exemplare urmează a fi distribuite gratuit bibliotecilor din țară, universităților de profil, instituțiilor culturale naționale, administrației și comunității Bucium, precum și specialiștilor în domeniul patrimoniului rural, partenerilor și colaboratorilor RPER
10 exemplare vor fi rezervate primelor 10 persoane interesate care ne vor contacta pe adresa de e-mail a asociației rper.romania@gmail.com
Studiul are la bază rezultatele primei ediții a UdV, organizată în anul 2011, când au fost repertoriate 84 de obiecte de arhitectură  vernaculară – fotografii, analize și caracteristici morfologice-constructive, localizare GPS; pentru 10 dintre acestea au fost întocmite și relevee.
La realizarea acestui prim caiet au colaborat: Iozefina Postăvaru – cercetător științific, Institutul Național al Patrimoniului (coordonator științific); Loredana Brumă – arhitect, Mihaela Hărmănescu – doctorand arhitect, Ștefana Bianu – coordonator UdV (coordonatori editoriali); Dan Moisa – director logistic UdV (coordonare material fotografic); Silvia Costiuc – arhitect, Veronica Gancev - arhitect, Teodor Rădulescu – cursant UdV 2011, Loredana Sălăvăstru – cursant UdV 2011, Alexandra Din – cursant UdV 2011, Alexandra Albu, Adelina Păduraru – cursant UdV 2011 (desen planșe).
În cadrul celei de-a doua ediții UdV Bucium, desfășurată în perioada 14 – 29 iulie, va fi continuată repertorierea patrimoniului arhitectural local, studiul implicând o serie de activităţi practice, de tip inventariere, relevee, pregătire de fişe și fotografiere, completate de conferinţe, dezbateri şi colocvii, urmând ca anul viitor să fie publicat un al doilea caiet, complementar

Se întorc Poveştile

Începând de sâmbătă, 21 iulie, la ora 15,45, TVR Cultural redifuzează serialul documentar

POVEŞTILE DE TAINĂ ALE APUSENILOR.

Vă invit să vedeţi - sau să revedeţi - documentarul PENELOPA DE LA MUNTE.
Veţi întâlni o femeie curajoasă şi puternică, privind din amurgul vieţii către un trecut niciodată uşor, totdeauna binecuvântat cu pacea de a fi trăit după voia lui Dumnezeu.
Vă va conduce printr-un veac tulbure şi prin lumea Aurului, aşa cum le-a trăit o femeie, condamnată prin destin la aşteptare...
Un film despre viaţă şi moarte, despre om şi Dumnezeu, despre aur şi Apuseni... distins cu premiul "Simpatia Publicului" la Festivalul Internaţional de Film Documentar CRONOGRAF de la Chişinău.


sâmbătă 21 iulie ora 15.45 pe TVR Cultural
reluare marţi 24 ora 9,30 şi miercuri  25 ora 5.55

Şi vă invit să rămâneţi cu ochii pe noi în cele 12 săptămâni care urmează.
Mai multe despre Poveştile de taină ale Apusenilor

Amintirile Reginei, 1919

Citind „Însemnările zilnice” ale Reginei Maria, am aflat că în prima parte a anului 1919 suveranii României reîntregite făceau deja prima lor vizită în Munţii Apuseni, ca parte a unui prim turneu în Transilvania. Războiul mondial abia se încheiase, transporturile erau îngrozitoare, armata română încă angajată în lupte contra Ungariei conduse la momentul respectiv de bolşevicii lui Bela Kun. Dar regele şi regina socoteau că e important să-şi cunoască ţara, să onoreze cu prezenţa lor moţii, cei mai dârji şi mai aprigi luptători români din Ardeal.

Dăruită cu mult talent literar, cu o mare inteligenţă şi putere de pătrundere,de observare a detaliului,  cu multă sensibilitate şi totodată cu mult umor, regina păstrează în însemnările ei descrieri succinte dar inegalabile ale locurlor, obiceiurilor, activităţilor, ale unei călătorii obositoare dar încântătoare şi ale primei ei întâlniri cu câteva simboluri ale românităţii Ardelene, cum ar fi figura lui Avram Iancu evocată cu simplitate, respect şi iubire.

Iată mai jos câteva fragmente de jurnal.

Miercuri, 28 mai 1919, Turda, Câmpeni

O zi încântătoare, mai mult sau mai puţin rustică, noi îndreptându-ne spre minunaţii munţi.  (...)  Am plecat apoi cu maşina pe cel mai frumos drum printre dealuri. Toate pădurile de pe margine se ridicau falnice în verdele lor nou, pe care se profilau brazii absolut negri. Pretutindeni sate pitoreşti şi toată populaţia afară ca să ne primească, în frunte cu preotul cu crucea în mână. Ei au binecuvântat şi ne-au sărutat mâinile, au presărat flori în faţa noastră, ne-au cântat cântece patriotice, au dansat dansurile lor naţionale, toate clopotele de la biserici băteau, femeile mi-au oferit flori şi cusături făcute în casă. A fost un marş triumfal – nu de puţine ori mi-au dat lacrimile.

Un sat prin care am trecut avea casecare m-au făcut să-mi pierd capul de încântare, ele erau construite din trunchiuri imense de copaci ca nişte cutii uriaşe, încheiate cu cele mai exagerat de înalte şi înclinate acoperişuridin paie de culoarea blanei de cârtiţă. De departe, ele arătau ca nişte gigantie muşuroaie de furnici sau ca uriaşe căciuli. Nu-mi puteam crede ochilor, nici un basm cu zâne nu ar fi putut inventa asemenea case minunate. Cu greu puteam sta liniştită în maşina mea, simţeam că trebuie să mă opresc şi să intru în ele. Uneori ele erau grupate ca nişte ciuperci de mărime fantastică, alteori erau singuratice, ascunse printre copaci în unghere abrupte.

Toţi ţăranii în costume pitoreşti, a fost o privelişte de neuitat.

Am sosit la Câmpeni; bucurie şi mai delirantă. Ne-am instalat într-o căsuţă extraordinar de curată, aparţinând prefectului. Oameni drăguţi, simpli şi inimoşi, care au făcut tot ce au putut să ne simţim bine şi mulţumiţi, dar am fost sistematic suprahrăniţi şi n-am putut refuza nici măcar un fel de mâncare, deoarece toate femeile din gospodărie contribuiseră la pregătirea ei.

După-amiază, o frumoasă plimbare cu maşina la casa care i-a aparţinut lui Avram Iancu, unul din cei mai iubiţi eroi naţionali din epoca modernă, un ţăran simplu care a încercat să obţină libertăţi pentru poporul său oprimat şi care sfârşise cu mintea rătăcită, pentru că nici una din promisiunile care i se făcuseră nu a fost ţinută. El şi- petrecut ultimii ani cutreierând pe toate cărările cu un fluier, un pribeag ce nu-şi găsea locul nicăieri şi care îşi cânta melancolicele sale doine ca să-şi aline suferinţa inimii.

Zona este absolut splendidă, iar bucuria emoţionantă a ţăranilor la vederea noastră te mişcă până la lacrimi de recunoştinţă. (...)

Joi, 29 mai 1919, Câmpeni, Abrud

Am dormit minunat într-un pat excelent înconjurată de întreaga atenţie şi dragoste pe care aceste suflete simple au imaginat-o pentru ca să mă simt bine. Aici liliacul este înflorit, camera mea era plină de liliac, de lalele galbene şi irişi galbeni. Un mic dejun copios, toate preparatele foarte apetisante şi pregătite cu atâta gingăşie de femei din popor, care aici sunt foarte simpleşi, totuşi, ai senzaţia că ele sunt educate. Ele au însă o lipsă de „préténtion”, care le face foarte plăcute. Prima noastră îndatorire a fost deschiderea unui nou pod care a primit numele de „Regele Ferdinand”. Ţăranii s-au adunat cu toţii în jurul nostru – bucuria lor e emoţionantă. Am plecat apoi spre Abrud. Locurile sunt foarte frumoase şi verdele primăvăratic al copacilor face totul încântător, dar vremea nu a fost niciodată prea frumoasă, întotdeauna o mică ploaie era gata să cadă, ceea ce nu făcea, totuşi, să scadă entuziasmul cuiva. Am sosit la Abrud şi am fost primiţi minunatEste un frumos orăşel pitoresc, chiar pe coline. ca de obicei, toţi ţăranii au defilat într-o mare „Platz”, a fost foarte pitoresc, iar entuziasmul popular a fost de nedescris. (...) Desigur că ne aştepta o masă copioasă, dar aici unde femeile din casă se ocupă singure de bucătărie mâncarea este deosebit de bună, numai că, datorită faptului că fiecare membru al gospodăriei a pregătit o parte, eşti absolut obligat să guşti din fiecare fel. Mai ales la sfârşit, se servesc cel puţin şase feluri de prăjituri, care trebuiesc toate gustate.

Întreaga după-amiază a fost ocupată cu un drum lung şi foarte frumos pe jos spre un loc unde se scoate aurul din munţi, se spală şi se colectează. Aici ei le numesc „uzine” sau „stampa” (şteampuri...) (...)

De la şteampuri am mers mai departe la un cimitir unde este înmormântat eroul Avram Iancu. Ne-am dus la mormântul lui şi s-a oficiat un parastas. Ţărani, ţărani cu miile peste tot. În cimitir există un imens stejar pe care ei îl numesc Gorunul lui Horea. S-au plantat doi stejari în amintirea vizitei noastre. (...) Desigur că eu îi iubesc pe aceşti oameni. Alături de mult iubitul lor Avram Iancu, zace îngropat un tânăr ofiţer căzut în aceste zile în lupta împotriva trupelor bolşevice. Şi el a murit pentru aceeaşi cauză, dar de data aceasta a fost o cauză învingătoare. (...)

Vineri, 30 mai 1919, Alba Iulia, Blaj

Am plecat devreme de la Abrud în jos pe unul dintre cele mai frumoase drumuri pe care am fost vreodată, printr-o trecătoare în munţi, prin cea mai minunată pădure de fagi şi de brazi întunecoşi. Din păcate, nu era soare deloc, dar chiar şi fără soare era aproape fantastic de frumos. În multe sate, calde primiri loiale, iar, în final, am ajuns la Alba Iulia, micul orăşel al cărui nume are un ecou special în sufletul fiecărui român. (...)

(Maria Regina României, Însemnări Zilnice, vol 1, decembrie 1918 – decembrie 1919, Editura Albatros, Bucureşti, 2005, pg 192-197)

Valoarea universală a sitului Roşia Montană

Cu mulţumirile cuvenite pentru ARA - Arhitectură, Restaurare, Arheologie - de unde am preluat conţinutul acestei pagini, vă invit să consultaţi în coloana din dreapta în lista MAI MULTE ... o nouă pagină, intitulată VALOAREA UNIVERSALĂ A SITULUI ROŞIA MONTANĂ, pentru a ne reaminti ce anume face acest sat de munte unic şi de neînlocuit în patrimoniul civilizaţiei umane.

valoarea universală a sitului Roşia Montană

Detunata, 1947

Priveam ieri seară chipul chinuit al Regelui Mihai, în succintele imagini de la televizor. Mă întrebam câte din umbrele durerii le vor fi lăsat pe chipul venerabilului supravieţuitor al unei epoci aşa de amare, amintirile... Trebuie să fie tare greu să-ţi aduci aminte de ţara ta, când eşti în exil şi ştii că n-ai s-o mai vezi niciodată, şi fiecare zâmbet al firii sau oamenilor devine un regret şi o suferinţă.

Şi pentru că majoritatea gândurilor mele se înnoadă, într-un fel sau altul, în jurul Apusenilor, mi-am amintit că printre amintirile Regelui trebuie să fie o „amintire din Apuseni”, căci  se pare că în 1947, acum 65 de ani, a urcat cu maşina până la Detunate.

Respectul meu s-a ţesut ieri cu emoţie în jurul acestei amintiri...

A trecut un an

Un patriot, un intelectual, un om admirabil, dar întâi de toate un dascăl, prin vocaţie, prin naştere, prin fire, prin darul lui Dumnezeu, profesorul Ioan Voicu Macaveiu ne părăsea acum un an.

Pentru că era făcut să fie dascăl, mi-a fost şi mie, deşi când l-am cunoscut eram demult prea bătrână pentru a-i fi elevă... Pentru că era vocaţia lui să ne deschidă porţile literaturii, mie mi-a făcut cunoştinţă cu proza lui Ovidiu Bârlea. O întâlnire extrem de importantă pentru mine, pe care i-o datorez în totalitate.

Aşa a fost rânduit să fie... Ultima noastră întâlnire a fost legată de evocarea lui Ovidiu Bârlea, pe care domnul profesor Macaveiu mi-o sugerase, şi pentru care amândoi am sperat şi am aşteptat cinci ani. Aşa însufleţit, şi autentic emoţionat de amintirea trecutelor întâlniri cu marele folclorist, nu-l văzusem niciodată. Când ne-am despărţit, nu ştiam că e pentru aşa îndelungată vreme...

Un an şi jumătate mai târziu, domnul profesor pleca dintre noi, lăsând un mare gol...

Amintirea lui mi-a dat curaj să creez cu un an în urmă această pagină, pentru că el a crezut în legătura mea de suflet cu Munţii Apuseni. Eu sunt străină, sunt de la câmpie, sunt „o Mitică”, şi m-am văzut întotdeauna „pe margine”  în lumea puternică şi sudată a moţilor, în care n-am ştiut şi nu ştiu încă dacă merit un loc. Dar domnul profesor a crezut că-l merit, pentru că odată, într-o dedicaţie, m-a onorat cu un cuvânt bun, cu care buciumanii, acum două veacuri, au numit o altă străină care îi iubea mult...

Şi azi mă trezesc gândind să-l întreb despre un cuvânt, o frază, un arhaism, o vorbă de-a locului...

Apoi mi-amintesc ce departe a plecat, şi şterg o lacrimă rugând pe Bunul Dumnezeu să-i facă veşnică odihnă...

În amintirea lui, vă invit să revedeţi azi online Dascăl la Buciumani.

http://www.trilulilu.ro/video-cultura/dascal-la-buciumani

Bisericile Apusenilor - Mogoş Mămăligani

O altă smerită biserică a Apusenilor, ridicată în cătunul Mămăligani din comuna Mogoş în anul 1838, cu hramul Sfintei Treimi,  este ultima din şirul celor ctitorite de minerul Mihăilă Gritta din Roşia Montană, într-un act de solidaritate ortodoxă cu o comună săracă, în perioada în care în alte sate fără biserică ale acestei comune era încurajată, prin construirea de lăcaşuri greco-catolice, schimbarea religiei... 

Amplasată într-un cadru natural splendid, în valea râului Râmeţ (care aici e doar un pârâu), biserica mi s-a lipit de suflet prin atmosfera din interiorul său, de mare cuviinţă şi grijă totodată. Aici vântul schimbării a suflat mai blând, vechile icoane, strane şi cruci îşi păstrează locul de cinste şi întocmirea bisericii în ansamblul ei ţine cont de  spiritul locului, de vechile obiceiuri şi de respectul pentru cele ce au fost...

ARHEOLOGUL - miercuri 18 aprilie ora 21.45 la TVR Cultural

Miercuri 18 aprilie ora 21.45 pe TVR Cultural,  în cadrul Campaniei Premiile TVR Cultural,  va avea loc redifuzarea documentarului ARHEOLOGUL.

Vă invit să vă reîntâlniţi cu Conf. Dr. Horia Ion Ciugudean, şi să vă puneţi întrebări cu privire la timp şi istorie, la arheologie şi la etica profesională în general, la Munţii Apuseni, la Roşia Montană, la moştenirea noastră culturală şi la identitatea noastră de români.

Cristos a înviat !

Învierea Domnului cu bine !

Casele să vă fie luminate, sufletele împăcate.
Şi toate gândurile să vă fie bune !

Mai multe despre
obiceiuri de Paşti în Alba.

Bisericile Apusenilor - Mănăstirea Râmeţ

Sfintele Paşti să vă fie la toţi lumină, pace şi bucurie !

În aşteptarea Învierii Domnului, vă invit să călătorim cu gândul la Sfânta Mănăstire Râmeţ.

 Ctitorită de un sfânt cu opt veacuri în urmă şi ascunsă într-una din văile aproape inaccesibile ale masivului Trascău, Mănăstirea Râmeţ e cel mai vechi aşezământ monahal din Transilvania, şi unul din cele mai vechi din lumea ortodoxă. Sub toate stăpânirile Evului Mediu aici a rămas o vatră de ortodoxie şi cultură românească, un refugiu lipit de stâncă în toate cumpenele istoriei. De două ori au ameninţat-o tunurile lui Bukov, de fiecare dată românii s-au strâns în jurul Râmeţilor, apărându-şi mănăstirea.

Din 1918 clasată ca monument istoric, mănăstirea atrage atenţia lui Nicolae Iorga şi a tuturor specialiştilor din epocă prin frumuseţea şi simplitatea ei.

În cumpăna ultimului veac, poate că Mănăstirea de la Râmeţ s-ar fi pustiit, s-ar fi prăpădit, s-ar fi surpat şi fizic, după multele alunecări de teren. Datorăm supravieţuirea ei Părintelui Dometie Manolache, „un erou  al credinţei”, cum îl numea părintele Dumitru Stăniloaie. 

Bisericile Apusenilor - Vidra

Una din cele mai frumoase şi mai cunoscute dintre bisericile de lemn ale Apusenilor – şi totdată una din cele mai vechi, datând din 1712, este biserica din Vidra de Jos, purtând  hramul Sfinţilor Trei Ierarhi. Pictura interioară este minunată iar reparaţia acoperişului de şindrilă s-a realizat prin „Cruciada Moţilor”, o iniţiativă a Uniunii Munţii Apuseni, în deceniul trecut.