O să spună unii că n-are legătură cu Munții Apuseni... cu satele, obiceiurile sau clădirile lor de lemn....
O să fie nevoie să le amintesc că în primii ani ai existenței sale, muzeul pe care el l-a întrupat (din lumina minții unui intelectual român autentic, din fantezia talentului unui inspirat artist, din truda mâinilor lui și din imensă iubire) a achiziționat cinci biserici de lemn... Una, adusă din sudul Apusenilor, din satul Mintia, și așezată cu grijă pe foiță de aur în penumbra de taină a unei săli din clădirea uriașă de la șosea, a ținut de urât îndoielilor mele în ultimele săptămâni...
Nu face să mai spun, de acum știți. Am tăcut pentru că am călătorit (dar despre asta, altă dată, poate în altă parte...) și pentru că e pe cale să se nască un film nou.
Povestea unui om care a iubit satul românesc așa cum nu cred să-l mai fi iubit cineva.
"...perfecțiunea nu-l interesa aici, în schimb libertatea și bucuria de a face..."
In zilele care vin, voi mai pune câteva frânturi din amintirile evocate de cei care au lucrat cu el, în pomenirea pictorului Horia Bernea.
