ARHEOLOGUL - online

 ARHEOLOGUL poate fi vizionat ONLINE pe site-ul TVR, la adresa
http://www.tvr.ro/articol.php?id=120901&c=7557

sau pe youtube
http://www.youtube.com/watch?v=oPqPk85mlNU&feature=share

ARHEOLOGUL - duminică 26 februarie ora 18,15 la TVR Cultural

„Invitaţia la reflecţie spre trecut este de fapt o încercare de a răspunde la provocările prezentului.”

Conf.dr. Horia Ion Ciugudean

Cu acest motto în gând, vă invit duminică 26 februarie ora 18,15 pe TVR Cultural să vizionaţi în premieră, în cadrul Campaniei Premiile TVR Cultural, documentarul ARHEOLOGUL.

 #

Cu domnul profesor Ciugudean încep de fapt amintirile mele din Apuseni. Cu opt ani în urmă, citeam în Formula AS interviul strălucit pe care domnia sa l-a acordat domnului Ion Longin Popescu (vezi articol) şi se năştea în mine un sentiment de frustrare şi revoltă, de respect şi iubire, relativ la ceea ce tocmai aflasem că este cea mai veche localitate atestată documentar din ţara mea : Roşia Montană. 

Mi-a fost în anii ce-au urmat călăuză şi dascăl printr-o lume unde altfel n-aş fi avut acces, lumea aspră a satelor de aurari din Apuseni, şi din colaborarea noastră au luat naştere mai multe filme, care au schimbat - sperăm noi - părerea multor moţi despre ei înşişi, despre istoria şi tradiţiile lor, şi au contribuit, poate, la ceea ce lumea dinafară ştie astăzi despre ei. 

Am avut de-a lungul anilor prilejul să învăţ câte ceva despre demnitate, despre rezistenţa conştientă, despre imensa putere pe care o are un om, un singur om, cu condiţia să fie om. Şi despre preţul incredibil pe care-l plăteşte un profesionist pentru propriile opinii în această lume pe care eu mă încăpăţânez s-o cred liberă.

#
Tot domnul profesor Ciugudean mi-a vorbit prima dată de Bucium, şi imensa lui iubire pentru buciumani m-a molipsit. 

Aşa că la Bucium am avut această lungă şi profundă discuţie la care vă invit să fiţi martori (şi pe care în curând nădăjduiesc să v-o pot propune cât de curând integral spre lectură). 

Într-un ceas de cumpănă al istoriei, ca să nu spunem al doisprezecelea, am discutat despre multe subiecte ce ne sunt tuturor aproape de suflet. Despre istorie, despre emoţia descoperirilor arheologice, despre semnificaţia lor, şi valoarea pe care o au într-o lume confuză. Despre relaţia cercetătorului cu oamenii prezentului, despre spiritul locului, despre ochiul care se obişnuieşte să citească istoria splendidului peisaj din faţa sa. Despre identitate, în momentul în care riscăm să ne-o pierdem. Despre unul dintre ultimele spaţii ale Europei, neagresate de schimbarea vremurilor moderne. Despre atitudine - şi despre represalii. Despre valorile pe care le avem, despre pierderile pe care le riscăm. Despre o generaţie care-şi regăseşte rădăcinile (Bravo, Buciumanilor...). Despre alegeri grele, despre Roşia Montană, despre supravieţuirea unei naţiuni...

#

Vă invit să urmăriţi acest film, să meditaţi asupra acestor teme, să daţi mai departe această informaţie şi după posibilităţi să daţi şi un vot, conform cu regulamentul campaniei.

#
Scenariu şi regia Cristina Oancea
Director de imagine Ion Cristodulo
Montaj Luci Mocensz
Ilustrator muzical Tudor Stănescu
Producător al Campaniei Premiile TVR Cultural Ruxandra Ţuchel
#
Programarea

Premieră duminică 26 februarie ora 18.15 TVR Cultural

Reluări  joi 1 martie ora 6.00

            joi 1 martie ora 17.15

            vineri 2 martie ora 8.30

            sâmbătă 3 martie ora 9.30

#

pagina oficială a emisiunii 

Un aur blestemat

“Nu ştiu prea multe, n-am prins vremurile mineritului, dar din bătrâni, de la bunici , de la tata, ştiu că muntele cel mai vestit din Bucium e Corabia. O denumire aparte. Denumirea spun vechii bătrâni că vine de la potopul lui Noe. Un bogat şi-a urcat toată bogăţia într-o corabie, bogăţie care consta în aur, dar el a uitat să-şi pună demâncare...Când s-au retras apele, i-a rămas corabia împotmolită aici la noi... Şi de-aia muntele conţine foarte mult aur, un aur care parcă-ar fi fost blestemat, cine l-a extras nu s-a îmbogăţit...”

Aşa sună legenda Corabiei, aşa cum am auzit-o de la domnul Radu Colda din Bucium Poieni,  acum şapte ani când urcam pentru prima dată  valea îngustă a Buciumului,  prin nămeţi mari ca acum, în sania lui Radu trasă de calul Mişu cel uriaş şi blând...
Una din cele mai vechi amintiri ale mele din Apuseni.

Mi-a revenit în memorie când am întâlnit – pe internetul nostru hulit şi binecuvântat şi încă liber – următorul comentariu: Aurul nu se mănâncă. 

Iată un mare şi simplu adevăr. Şi nu mai contează unde va eşua biata noastră arcă, plină de moarte şi aur blestemat...

Mai multe din Buciumănimea Apusenilor,  în acest februarie, la TVR Cultural. 

Ca să vă menţin curioşi...

Reluare la TVR Cultural - MOŞTENIREA

Vă reamintesc că Miercuri 15 februarie ora 21,30 pe TVR Cultural se va putea viziona în reluare documentarul "Moştenirea", în cadrul Campaniei Premiile TVR Cultural.

Ca să ne reamintim despre ce e vorba, ce avem de pierdut, sau de câştigat, pe scurt care e miza la Roşia Montană.
Documentarul a fost realizat în vara - toamna anului trecut şi difuzat în premieră în 20 noiembrie 2011.
Vă rog să daţi un share  acestei postări, daţi astfel acestui film şansa de a fi văzut.
Daţi Roşiei Montana şansa de a fi văzută, ceea ce noi ne-am propus...

Vă doresc vizionare plăcută !


Alte postări pe această temă
http://amintiridinapuseni.blogspot.com/2011/11/mostenirea-duminica-20-noiembrie-ora.html
http://amintiridinapuseni.blogspot.com/2011/11/multumesc.html
http://amintiridinapuseni.blogspot.com/2011/11/online.html

Un citat, o sărbătoare, un film, şi o umilinţă, din nou...

 "Always write kindly of my adopted country. Romania needs friends. Come here often and try to understand it." 

 Am dat întâmplător peste această frază a Reginei Maria în blogul unei jurnaliste străine care ne onorează cu simpatie. Citită acum cu alţi ochi, maturi din păcate şi tot mai puţin miopi, m-a umplut de o tristă duioşie.
Ţara mea are tot aşa mare nevoie de prieteni, de înţelegere, de iubire, şi poate că acum sfatul ni se aplică şi nouă, celor ce ne-am născut aici, am crescut aici, am îmbătrânit aici şi nu totdeauna scriem "kindly"...

N-aş scrie de două ori într-o zi dacă n-aş avea o scuză - e ziua Roşiei Montane.
Nu ştiu cum a fost în alte oraşe, dar în oraşul meu a fost frumoasă, ziua aceasta de sărbătoare. Mă bucur întotdeauna să văd reunindu-se la un loc un număr mare de oameni decenţi de vârste diferite, de profesii şi preocupări diferite, care au în comun interesul pentru un loc, şi o idee. Seara aceasta cu filme bune, cu muzică bună, mai târziu, pe care eu n-am mai apucat-o, cu discuţii - sper - animate, cu o atmosferă plăcută şi o cafea bună, cu lume multă, într-un loc frumos şi inteligent pus în valoare, ca să nu mai vorbim de silueta fragilă a bisericuţei de lemn, acoperită de nea şi luminată de vis, seara aceasta aparţine fără îndoială acelei Românii despre care nu poţi scrie decât cu blândeţe şi iubire...

Aş spune că blândeţe şi iubire a pus în filmul său regizorul ceh Tomáš Kudrna. "All that glitters", pe care-l văzusem deja în primăvara trecută la CRONOGRAF, la Chişinău, e povestea unui proiect minier de tip Roşia Montană văzută prin ochii şi inima unor bieţi oameni care ştiu mai bine decât oricine preţul amar şi de nesuportat al amărâţilor de bani cu care-şi cumpără pâinea. Faţă de acest muncitor model, care ştie deja prea bine după zece ani că "nu tot ce străluceşte...",  autorul filmului are o nesfârşită compasiune şi înţelegere, percepând mai bine decât ai crede că o poate face un străin determinările sociale care te împiedică să vorbeşti "nici de bine, nici de rău", care te împiedică să te bucuri de banii câştigaţi cinstit, prin muncă, dar din pricina cărora ţi-ai pierdut prietenii... şi munţii...Nesfârşită înţelegere şi compasiune şi pentru lumea săracă şi derutată ce înghite  minciuni, dictatori, manipulare, campanii electorale pe banii companiei miniere, şi groteşti mutilări de mediu (vorbesc de Kirghizstan, ţara unde se află mina de la Kumtor...)

Văzut acum, după o lungă campanie de "scrisori către România", filmul mi s-a părut şi mai bun, şi mai trist. Mi-a amintit umilinţa dureroasă a unui fost miner, într-un clip publicitar, despre care am scris mai demult. Mi-a amintit că pâinea aceea, poate un pic mai albă, pe care o mamă o pune copiilor ei pe masă, în schimbul unei reclame, are gust de lacrimi. Lacrimi de umilinţă.
Nu ei sunt vinovaţi. Vinovaţi suntem noi.

Romania needs friends. Fii atentă cum îţi alegi prietenii, ţara mea dragă.

De ziua Roşiei Montane

Să facem şi noi un cadou venerabilei doamne de ziua ei - Miercurea viitoare, 15 februarie 2012, la ora 21.30, TVR Cultural a programat în reluare documentarul "MOŞTENIREA", în cadrul campaniei Premiile TVR Cultural.
Dăruiţi Roşiei Montane, la aniversarea a 1881 de ani, o jumătate de oră din timpul dumneavoastră, şi un moment de meditaţie serioasă asupra valorilor şi patrimoniului pe care-l mai lăsăm copiilor noştri, în urma scurtei noastre treceri pe-aici...

Eu vă mulţumesc.